Mă lovi adevărul.

Inchizând ușa de la dormitor și îndreptându-mă hotărât către frigiderul unde mă așteaptau cuminți placintele (încă mă așteaptă, trebuie să grăbesc postarea asta), mă lovi adevărul. Am găsit ce-mi lipsește.
De mâine îmi iau o oră de singurătate pe zi în scopuri pur meditative. Și totul va fi bine.

Gata, la placinte cu mine.

Ingrozite.

Doar 3 corzi.

Mi-am luat tastatură.


Yep. Logitech Wave. 183 RON de la Sigmanet.

Neagră și finuță; foarte interesant este felul în care tastele din mijloc sunt mai ridicate – chiar îmi place.
Deocamdată însă am câteva probleme, pentru ca Shift-ul e mai în stânga față de cum sunt obișnuite degetele, Enter-ul e mai sus și încă câteva chestii mărunte legate tot de poziționarea diferită a tastelor față de vechea tastatură.
Și fiindcă textul ăsta este practic primul pe care il scriu folosindu-mă de ea, trebuie sa recunosc ca deja e observă mari diferențe față de primele rânduri.

Una asa, buna cand te uiti la ploaie prin geam.

Suntem oi. Si proaste, pe deasupra.

Cititorule, te simti… oae? Asta esti. Tu, impreuna cu mine, cu toti ceilalti locuitori ai acestei minunate tari.
Nici macar miorite nu ne-am putea numi. Ne lipsesc trairile sentimentale. Si daca stau si cuget cateva secunde in plus, realizez ca stam chiar mai prost decat cea mai ratata oaie. Pentru ca, chiar de ne lipseste coloana vertebrala, chiar daca inghitim ca curvele blazate orice ne arunca in fata alesii*, cand e vorba sa ne recunoastem limitarile si prostia ne transformam subit in sacali, mandri si plini de sine. Si eu sunt asa, si tu. O curva proasta cu impresii de Mona Lisa. Ai puterea de a nu te simti jignit? N-ai?
Screw you. Tarfo.

*alesii?… Nu, nu doar alesii. Toti. Inghitim tot, rusinati pe moment, apoi ne facem ca nu s-a-ntamplat nimic. Inghitim mitocania politistilor, zloata ce iese cu tupeu din gura fiecarui cocalar… Ni-i frica, jena?… Ba futu-va-n gura, stati ba drept!

Viata in Romania e absolut deprimanta. Poate doar in Bucuresti, poate mai mult aici, poate… desi n-as paria pe asta. As dori sa pot si eu spune ca o (cvasi)cunostinta ce locuieste peste ocean de ceva vreme: “Pentru mine, cand spui Romania e acelasi lucru cu a spune Uganda. La fel de mult ma intereseaza.”